Monumente

Tomis - Termele Romane

Tomis - Termele Romane

Istoric

Spre capătul de sud al falezei, lângă staţia „terminus” de autobuze, au fost descoperite  şi cercetate parţial în anul 1964, vestigiile unei alte construcţii antice, cunoscute sub numele de „Lentiarion”. Prin natura materialului constructiv şi a stilului arhitectonic, s-a dovedit că aici se afla edificiul băilor publice, care era strâns legat de complexul cu mozaic, a cărei prelungire de sud o reprezenta;  constituia împreună cu acesta, centrul de desfăşurare a bogatei vieţi economico-sociale a oraşului în sec. IV-VI d.Chr.

Edificiul se compunea din mai multe săli şi camere (vestibule) distruse, din nefericire, în mare parte, de lucrările edilitare moderne. Totuşi, s-a păstrat sala principală a clădirii şi un vestibul prevăzut cu o scară de legătură între edificiu şi nivelul de călcare al orașului oraşului. Lungă de 30 m şi lată de 10 m, sala principală era pavată cu dale mari de marmură.

Peretele longitudinal de est, construit cu spatele la faleză, este relativ bine conservat (înălţimea maximă 5,40 m). El se compune, de fapt, din două ziduri lucrate în rânduri alternative de cărămizi şi blochete de calcar – aflate la 0,50 m distanţă unul faţă de altul - şi în care s-au practicat numeroase orificii, care permiteau o permanentă circulaţie a aerului. Şi într-un caz şi în celălalt, este vorba de soluţii obişnuite în tehnica romană, care urmăreau protejarea construcţiilor de pericolul igrasiei şi încălzirea egală a edificiilor, îndeosebi în timpul rece, prin circulaţia aerului cald produs în instalaţiile de încălzire (hypocaust).

Din sala centrală a termelor,  prin una din intrările de pe latura de sud se pătrundea într-un vestibul  larg (cca.60 m²) pardosit cu dale de piatră, de unde o scară cu trepte largi  urca la nivelul oraşului. Sub scară exista o încăpere anexă, cu acoperişul boltit, lucrată din cărămizi.
În spaţiul din afara edificiului, pe toată lungimea zidului de vest (distrus până la nivelul pardoselii în perioada modernă) s-au găsit orânduite tuburile de ceramică ale sistemului de încălzire subteran (hypocaust). Aerul cald şi aburul produse în această instalaţie încălzeau în mod egal pereţii clădirii (în zidul de sud s-au găsit încastrate, pe înălţime, tuburi ceramice prin care circula aerul încălzit), iar în substrucţia zidurilor au fost descoperite câteva canale cu aceeaşi destinaţie.

Un element deosebit de important  în cunoaşterea funcţionalităţii acestui complex este dat de descoperirea unei inscripţii pe arhitrava ancadramentului intrării de est. Descifrarea inscripţiei în limba greacă a permis concluzia că edificiul de faţă adăpostea una dintre băile publice ale oraşului, ale cărei  anexe fuseseră ridicare prin cheltuiala personală a unui cetăţean numit Hermippos, fiul lui Attas (mai exact, cea denumită Lentiarion,  un vestiar în care se presupune că se păstrau țesăturile din in utilizate în interiorul edificiului).

Impunătoarea construcţie termală de la Tomis se cunoaşte însă destul de puţin, numeroase încăperi şi compartimente specifice băilor fiind ascunse în pământul de sub faleza oraşului. Totuşi, dimensiunile sălilor degajate permit reconstituirea, în mod imaginar, a proporţiilor arhitectonice monumentale ale clădirii, ridicată cel mai probabil în aceeaşi perioadă cu Edificiul roman cu mozaic.

Situatia actuala

Alături de Edificiului cu mozaic, datorită bunei sale situări la ieșirea din portul Constanței dinspre terminalele de pasageri, termele ar putea constitui o importantă atracție turistică. Această măsură ar fi posibilă numai cu asigurarea unor condiții minime pentru vizitare, pentru siguranță (prin întărirea malului), a unei salubrizări generale a zonei și mai ales cu condiția aplicării unor metode de restaurare potrivite și apoi de conservare, în vederea stopării degradării din ce în ce mai pronunțate a complexului.

În ultimii ani condițiile meteorologice nefavorabile, mai ales alternanța dintre îngheț-dezgheț, precum și acțiunea factorilor antropici, au dus la destabilizarea zidurilor moderne care asigurau zona. Astfel, blocuri de piatră de mari dimensiuni din zidurile moderne de susținere a falezei sau din cele care au aparținut căminului de bătrâni și anterior antrepozitelor portuare de aici, s-au prăbușit pe peluza dintre Terme și Edificiul cu mozaic. Zona a devenit una nesigură și deosebit de inestetică, necesitând intervenții rapide în vederea stabilizării falezei și a zidurilor moderne ce încă o mai susțin.

În ceea ce privește edificiul antic în sine, nivelul de degradare este vizibil cu ochiul liber – neacoperirea sa a dus la expunerea zidurilor sale la factorii naturali necruțători, care în timp au măcinat cărămida sau mortarul care încă se mai păstrau între blocurile de piatră în momentul descoperirii. Vegetația din ce în ce mai bogată – nefiind curățată constant –  nu numai că împiedică vizitatorii să privească ansamblul arheologic, dar dăunează sitului, prin rădăcinile care și-au făcut loc printre dalele pavajului sălii sau chiar prin crăpăturile zidurilor.

În același timp, gardul de fier care împrejmuiește termele nu mai asigură protecția de care complexul are nevoie. O bună gestionare, punere în valoare și asigurarea unei paze permanente ar putea fi realizate numai în condițiile în care întreg ansamblul  Edificiul cu mozaic Terme ar fi încadrat aceluiași spațiu public îngrădit, cu valențe turistice și cu acces controlat, care să beneficieze în fiecare an de atenția de care monumentele istorice au nevoie într-un oraș de importanța celui în care se găsesc aceste adevărate comori arheologice.