Monumente

Tomis - Edificiul Roman cu Mozaic

Tomis - Edificiul Roman cu Mozaic

Istoric

Tomisul legendarilor greci – Constanţa astăzi – ne surpinde mereu prin inestimabilele valori arhitecturale şi sculpturale pe care le dezvăluie, permiţându-ne să întrezărim intensa viaţă economică şi culturală ce pulsa aici încă din antichitate. Fără îndoială, una dintre aceste descoperiri excepţionale o reprezintă Edificiul roman cu mozaic, scos la lumină în anul 1959, cu prilejul unor lucrări edilitare efectuate pe faleza portului modern.

Povestea acestei descoperiri uimitoare este oarecum simplă: pe 6 august 1959, în timpul unor lucrări realizate în imediata apropiere a Pieţei Ovidiu, s-a semnalat prezenţa unui zid şi a mai multor fragmente de mozaic antic. Conducerea Muzeul de Istorie, conştientă de importanţa vestigiilor, a cerut autorităţilor să ia măsuri imediate, în vederea protejării lor; astfel, zona a fost declarată rezervaţie arheologică şi, timp de mai mulţi ani, specialiştii au dezvelit ruinele acestui măreţ edificiu. În paralel, graţie ajutorului acordat de instituţiile avizate din Bucureşti, s-a putut conserva şi restaura o parte importantă a Edificiului, peste care a fost ridicată o clădire modernă, care a permis protejarea şi conservarea mozaicului.

Construcţia ocupa trei din cele patru terase în care era amenajată faleza portului în antichitate. Prima terasă este situată la nivelul actual al Pieţei Ovidiu şi asigură legătura cu una dintre pieţele publice ale oraşului antic. Următoarele două terase corespund corpului principal al edificiului, de forma unui trapez alungit, dezvoltat pe două nivele – cel superior fiind reprezentat de sala cu pavimentul de mozaic, iar cel inferior de o serie de 11 încăperi boltite, folosite ca magazii sau depozite pentru mărfuri. Ultima terasă era situată la nivelul cheiurilor portului antic şi cuprindea încă o serie de magazii boltite, acoperite astăzi de nivelul modern de călcare.

Pavimentul cu mozaic, cu o suprafaţă de peste 2000 m2 – unul dintre cele mai mari de pe întreg teritoriul fostului imperiu roman – a fost realizat din cuburi mici de piatră sau marmură (tesserae) în mai multe culori: alb, negru, galben, crem, verde închis, roşu-cărămiziu şi roşu-vineţiu. Mozaicul îmbină într-o manieră unică, rafinată, motivele ornamentale geometrice cu motive ornamentale vegetale: vrej de iederă, cercuri intersectate, împletituri şi meandre, iar în centru carouri subdivizate în diferite forme geometrice, cărora li se înscriu imagini de vase greceşti cu frunze.

Se remarcă fina realizare a unui kantaros, în toarta căruia se conturează un porumbel, unica reprezentare zoomorfă de la Edificiu, care poate fi corelată cu practicile creştine ale epocii în care a funcţionat. Din suprafaţa iniţială a covorului mozaical, de aproape 2000 m², s-au mai păstrat în prezent numai 600 m², dar îmbinarea perfectă a pietrelor şi a ornamentelor din porţiunea păstrată lasă să se întrevadă cum trebuie să fi fost în antichitate acest remarcabilul mozaic.

Cât priveşte caracterul şi datarea acestui complex economico-comercial, mărturiilor relevate de săpături converg spre ideea construirii lui într-un număr mai mare de ani, cândva în prima jumătate a secolului IV d.Chr., dar păstrând un plan şi o concepţie unitară.

Mozaicul păstrat vădeşte urme de refaceri repetate în cursul secolelor IV-VI, iar materialul arheologic descoperit în încăperile boltite şi în faţa acestora - ceramică romană de import, ornamentată într-un stil caracteristic secolelor IV-VI d.Chr., confirmă funcţionalitatea Edificiului în perioada acestor secole. Unele materiale – amforele cilindrice, câteva opaiţe şi tipare de opaiţe, monede, etc. – pun chiar problema folosirii acestui complex şi în primele decenii ale veacului VII, deci într-o perioadă tulbure, marcată de pustiitoarele atacuri avaro-slave în Dobrogea şi Peninsula Balcanică.

Pe lângă interesul deosebit pe care îl suscită terasa superioară ce prezervă mozaicul, în bolţile adăpostite de cele două terase inferioare nivelului cu mozaic au fost descoperite numeroase produse minerale şi vegetale conservate în sute de amfore, precum şi cantităţi mari de răşini (smirnă, tămâie), crampoane de fier, minereuri de fier, tipare de opaiţe etc, descoperiri ce susţin funcţionalitatea unor magazine pentru mărfuri. Terenul din faţa celor 11 încăperi era destinat etalării mărfurilor pe tarabe sau în prăvălii. În săpăturile efectuate pe această suprafaţă au apărut ziduri de la prăvălioarele ridicate în epoci mai târzii. Ele nu mai respectau concepţia arhitectonică şi constructivă a marelui complex, semn că prăvăliile zidite odată cu mozaicul care nu au rezistat în timp au fost înlocuite cu altele sau reparate. Întreg materialul arheologic recuperat de aici reprezintă o descoperire ştiinţifică spectaculoasă – mărturie a comerţului intens ce se practica la Tomis în secolele IV-VII d. Chr.

Terasa de la nivelul cheiurilor antice era probabil cea mai întinsă, dar a fost distrusă în mare parte. Din datele dobândite în timpul cercetărilor, rezultă că şi aici erau camere de genul magaziilor amintite, putându-se degaja numai câteva încăperi, unde se aflau depozitate 100-150 de amfore. În faţa acestor construcţii se deschidea o pistă largă până la cheiurile portului, care însă nu a putut fi cercetată din cauza căilor de acces moderne şi a apei de infiltraţie.

Aceasta este configuraţia sumară a complexului arhitectonic „Edificiul cu mozaic”, din forma sa iniţială probabil că multe date nu ne sunt astăzi cunoscute. În urma distrugerilor suferite în antichitate, reparaţiile şi transformările ulterioare putând schimba ceva din concepţia arhitectonică iniţială a monumentului.

Cândva în prima jumătate a secolului al VII-lea Edificiul roman cu mozaic şi-a încetat existenţa, cel mai probabil în urma unui cataclism ce a provocat prăbuşirea încăperilor boltite. Puţinii locuitori care au rezistat au hotărât să părăsească pentru totdeauna acest spaţiu devenit neospitalier, lăsând pradă uitării şi scurgerii nemiloase a timpului acest splendid Edificiu, imagine a măreţei civilizaţii greco-romane. Dincolo de interesul deosebit pe care îl suscită încă în rândul cercetătorilor, marele ansamblu de terase cu mozaic situat în zona portului antic relevă astăzi miilor de vizitatori, o imagine sugestivă a intensei vieţi economice, sociale şi comerciale ce se desfăşura odată în hotarele anticului Tomis.

Situatia actuala

Cercetările arheologice desfășurate în zonă, precum și mărturiile scrise sau fotografice din perioada modernă, creionează imaginea unei faleze terasate încă din antichitate, care adăpostea, pe aceste niveluri, edificii cu caracter comercial, economic și eventual religios, aflate în strânsă legătură cu aria portuară din apropiere. Astfel, nici Edificiul cu mozaic, nici Băile din apropierea intrării numărul 1 în portul actual, nu constituie exemple singulare de arhitectură romano-bizantină în această zonă. Între cele două existau alte șiruri de complexe, deschise spre port, separate prin stradele în pantă, care făceau legătura cu orașul vechi. Înspre punctul de închidere a incintei romano-bizantine, adică intrarea a treia în portul actual se afla la începutul secolului XX așa-numitul Edificiu cu scară, în apropierea căruia exista și o ieșire din complexul subteran de galerii, construite tot în perioada romano-bizantină. Din cauza intervențiilor moderne sau a prăbușirii treptate a pământului de pe malul falezei aceste mărturii antice au fost fie distruse, fie imposibil de pus în evidență și introdus în circuitul de vizitare. Cu atât mai important apare în acest context rolul Edificiului cu moziac și al Băilor (Termele romane), singurele complexe care au putut fi conservate și deschise spre vizitare.

Primul proiect de restaurare, conservare și introducere în circuitul de vizitare a Edificiului cu mozaic a fost inițiat la numai câțiva ani de la descoperirea sa, în decursul anilor ’60, prin Direcția Monumentelor Istorice. Campaniile arheologice finale s-au desfășurat în paralel cu primele activități de restaurare, ceea ce arată grija autorităților pentru importantele descoperiri și susținerea acordată arheologilor. În cadrul acestui proiect prioritară a fost protejarea a ceea ce a mai rămas din impresionantul edificiu antic, construcția modernă asigurând stabilitate și condiții propice pentru conservarea covorului de mozaic.

Deși soluția nu a fost considerată cea mai potrivită de mulți specialiști, fie din cauza aspectului nefinisat al tavanului sau a lipsei unui sistem de iluminat corespunzător, fie din cauza nerespectării adevărului istoric și utilizării prea mult a materialului modern în restaurarea zidurilor, scopul său primar a fost îndeplinit: protejarea monumentului in situ. Totuși, peste construcția de protecție, recepționată în august 1970, au trecut aproape 45 de ani și nenumărate încercări: fisuri, rugină, geamuri sparte – toate au permis unei serii de factori naturali să afecteze grav monumentul antic. Amintim în acest sens probleme precum:

  • umezeala permanentă cauzată de infiltrarea apei pluviale în pereții monumentului a dus la degradarea treptată a unor porțiuni din mozaic şi din ziduri;
  • climatul umed a dus și la formarea mucegaiului în spațiile închise – încăperile boltite de pe terasa inferioară; amintim că încăperile boltite sunt utilizate ca lapidariu sau spațiu de păstrare și expunere a patrimoniului epigrafic al muzeului; în condițiile actuale nu numai că acestea sunt conservate într-un mediu profund dăunător, însă și activitatea de cercetare a acestora este imposibil de continuat.
  • condițiile precare de închidere a încăperilor boltite (numai cu grilaj - ușile cu sticlă nu se mai pot închide) permit accesul păsărilor sau animalelor de talie mică în interior, augumentând climatul insalubru creat în fiecare dintre aceste camere ;
  • lipsa unui gard de împrejmuire a parcului arheologic din fața edificiului, precum și lipsa pazei polițienești permit accesul persoanelor străine în oricare dintre zonele care ar trebui protejate; rezultatul s-a materializat prin acumularea gunoiului pe terasa inferioară, apariția porțiunilor de arsură pe ziduri, cauzate de grătarele instalate în timpul liber în apropierea mozaicului și a anexelor sale; apariția de graffiti pe construcția care acoperă mozaicul etc. Menționăm că MINAC poate susține financiar numai existența unui singur paznic pentru întreg complexul, exclusiv pentru tura de noapte.
  • starea în care a ajuns clădirea de protecție a mozaicului a dus la inundarea repetată a pavimentului, în timpul furtunilor mai puternice; rezultatul se constată astăzi cu ochiul liber – porțiuni vălurite pe paviment și zone în care tesseraele au sărit complet ; la acestea adăugăm și atenuarea alarmantă a culorilor mozaicului;
  • ca urmare a condițiilor meteorologice din iernile grele din ultimii ani, o parte din zidul restaurat, situat în exteriorul construcției moderne, s-a prăbușit, punând în pericol atât stabilitatea malului pe care îl susținea, cât mai ales grupurile de vizitatori și personalul muzeului.

Prin urmare, neînlocuirea clădirii de protecție la timp, precum și lipsa unui minimum de fonduri pentru reparații temporare sau pentru realizarea unor noi lucrări de conservare-restaurare asupra întregului complex au dus la un rezultat dezastruos: însuși motivul pentru care această construcție modernă a fost proiectată, și anume monumentul antic, a avut de suferit. În încercarea de evidențiere a unui mod de conservare inovator în anii ’60 ai secolului trecut, la peste 50 de ani de la aplicarea sa, s-a omis însuși obiectivul întregii lucrări : siguranța și buna conservare a unui monument din patrimoniul cultural imobil, cu valoare istorică, arheologică și culturală de excepție.

Prin cele prezentate mai sus atragem atenția asupra necesității ELABORĂRII DE URGENȚĂ A UNUI PROIECT DE CONSERVARE – RESTAURARE A EDIFICIULUI CU MOZAIC din Constanța. Deși la prima vedere riscul evident este cel al scoaterii din circuitul de vizitare a monumentului și prin urmare pierderea unui capital cultural și financiar mare, riscul real este de fapt degradarea sa până în punctul în care nu va mai putea fi nici vizitat, nici cercetat corespunzător. Totuși, într-o perioadă în care turismul cultural este considerat un aspect important al economiei românești, atenția autorităților cărora le stă în putere să rezolve această situație va trebui să se oprească și asupra unui element de importanță majoră din cadrul rutelor turistice culturale dobrogene: Edificiul cu mozaic din Tomis. În caz contrar, toată munca de cercetare arheologică și de promovare a patrimoniului cultural constănțean, în proiecte precum OLKAS. Medieval Ports in the Maritime Routes of the East (2012-2014), LIMEN. Cultural Ports from the Aegean to the Black Sea (2013-2015), uTilizarea realităţii virtuale în reOonstituirea Multimodală 3D a sit-urilor IStorice (TOMIS) etc., devine inutilă, iar Edificiul cu mozaic un simplu martor al imposibilității de impregnare a culturii și a conștiinței istorice în existența unui oraș portuar.