Monumente

Complexul Muzeal Adamclisi

Cetatea Adamclisi

Istoric

Pe şoseaua naţională Constanţa-Ostrov se poate ajunge într-un punct de un deosebit interes arheologic şi de o mare valoare istorică în ceea ce priveşte începutul formării poporului român, localitatea Adamclisi. Monumentul, muzeul şi cetatea de aici reprezintă unul din cele mai mari complexe arheologice şi muzeistice din România.

Primele cercetări arheologice au fost efectuate la Cetatea Adamclisi-Tropaeum Traianide către Grigore Tocilescu în anii 1891-1909, pentru ca ştafeta să fie preluată de către marele arheolog şi istoric Vasile Pârvan, începând cu anul 1911. Cetatea de la Adamclisi (aflată în partea de sud-vest a satului, la cca. 600 m de acesta şi la 1500 m de monumentul triumfal) a fost construită de împăratul Traian pentru familiile veteranilor care au participat la războaiele dacice (şi este considerată drept cea mai mare aşezare civilă romană de pe teritoriul Dobrogei). Deja, înainte de anul 170, putem vorbi despre existenţa aici a unui centru urban înfloritor, ridicat sub împăratul Marcus Aurelius la rangul de municipium. La începutul secolului IV p.Chr. cetatea a fost reconstruită de către împăratul Constantin cel Mare, în urma distrugerilor provocate de goţi. O ultimă perioadă de înflorire se înregistrează începând cu sfârşitul secolului al V-lea şi până în a doua jumătate a secolului al VI-lea, când cetatea a devenit şi un important centru religios. După aproape şase secole de locuire, la începutul secolului al VII-lea, invaziile avaro-slave au pus capăt vieţuirii în aceste locuri (cetatea şi-a pierdut caracterul urban, trădând puternice trăsături rurale), totul fiind acoperit de tăcere până către jumătatea secolului al XIX-lea, când zona şi, în principal, ruinele monumentului triumfal atrăgeau atenţia călătorilor străini.

Zidul de incintă a cunoscut mai multe faze de construcţie şi anume o fază preconstantiniană de la sfârşitul secolului III p.Chr. şi una constantiniană, care urmăreşte forma neregulată a platoului. Cetatea beneficia de patru porți, dispuse în sensul punctelor cardinale (porţile de est, de vest, de nord și de sud). Ele făceau legătura cu drumul imperial ce străbătea Dobrogea romană de la nord la sud. Via principalis, orientată est-vest (cu o lungime de 300 m şi o lăţime de 14 m), era pavată cu dale mari de piatră. Partea sa carosabilă era de 7 m, alăturându-i-se de o parte şi de alta portice destinate circulaţiei pietonilor (late de 3,50 m). În partea centrală a străzii există un canal colector (pentru scurgerea apelor pluviale), construit din cărămidă legată cu mortar şi întărit cu traverse monolite din piatră. În interiorul acestuia se păstra şi conducta de olană ce asigura transportul apei potabile.

O dovadă a rolului religios jucat ca centru episcopal în Dobrogea o constituie multitudinea de basilici construite în cetate, cinci situate în interior, alte două  bazilici fiind construite la exterior (cimiteriale). Ultimele sunt ridicate pe platoul din partea de nord a cetăţii, nu departe de poarta de vest. În interiorul cetăţii cele cinci basilici practicante descoperite în urma săpăturilor arheologice erau: Basilica „de marmură”, Basilica cisternă, Basilica forensis, Basilica cu transept şi Basilica A sau simplă.

Al doilea element component al complexului este Monumentul triumfal. Monumentul triumfal de la Adamclisi constituie unul dintre cele mai însemnate monumente de artă provincială romană, nu numai de pe teritoriul României, dar şi de pe toată întinderea vechii lumi romane imperiale. El a fost construit între anii 106-109, poate chiar între 10 decembrie 108 şi 10 decembrie 109. În imaginea sa originală, el se va fi înfăţişat ca un uriaş cilindru, suprapus de un trunchi de con, acoperit cu plăci de piatră în forma unor solzi de peşte, iar deasupra se aflau două prisme hexagonale de mărimi diferite. Acestea din urmă serveau ca soclu statuii simbol al victoriilor militare – Tropaeum. Întregul monument avea o înălţime şi un diametru de 40 metri. Metopele sunt dispuse într-o suită circulară. Acestea sunt blocuri masive de piatră, de forma unor prisme dreptunghiulare, cu suprafeţele exterioare figurate, cu valoroase scene inspirate din luptele daco-romane. Ele erau fixate în zona mediană a monumentului. Metopele au o importanţă inestimabilă pentru reconstituirea unor pasaje istorice valoroase pentru teritoriul istro-pontic de la sfârşitul secolului I şi începutul secolului al II-lea p.Chr. Iniţial au fost 54 de metope, care, din nefericire, nu s-au mai păstrat până astăzi în totalitatea lor (astăzi mai există doar 49 de metope). Ca reprezentări apar călăreţi romani în armuri (platoşe, coifuri, zale, scuturi ovale) şi înarmaţi cu lăncii, aspecte din cursul bătăliilor, aliaţii „barbari” (cu haine şi detalii specifice neamului de origine). Nu în ultimul rând amintim imaginea prizonierilor dublaţi de militari romani. Armata romană este ilustrată mereu superioară inamicilor, atât ca soldaţi (inclusiv purtători de stindarde şi instrumentişti muzicali), cât şi ofiţeri, apoi demnitari şi chiar împăratul Traian în câteva ipostaze ce priveşte organizarea atacurilor, sau consiliile cu oamenii de încredere. Împăratul apare îmbrăcat cu tunică şi pelerină, respectiv cu o platoşă grecească şi ţine uneori într-una din mâini fie bastonul de comandant, fie un sul cu date militare. Nu în ultimul rând sunt redate iconografic elemente ale bogăţiei ţinutului dobrogean şi elemente de îmbrăcăminte ale populaţiei getice.

Acoperişul monumentului este de formă tronconică şi este compus din 1000 de plăci de piatră care sunt realizate sub forma unor solzi de peşte. Ele sunt de diferite dimensiuni, descrescătoare odată ce acoperişul urcă spre cele două baze hexagonale suprapuse. Ambele constituie un suport solid pentru colosalul trofeu din partea superioară a monumentului. La baza superioară, în partea de nord, apare o inscripţie în limba latină, sculptată pe o placă, iar pe latura opusă un al doilea exemplar cu aceeaşi inscripţie. Deşi astăzi fragmentară, inscripţia a fost reconstituită după cum urmează: „Zeului Marte răzbunătorul, împăratul Caesar, fiul divinului Nerva, Nerva Traian, Augustul, biruitorul germanilor, al dacilor, mare preot, având puterea de tribun al plebei pentru a XIII-a oară, proclamat de armată imperator pentru a VI-a oară, ales consul pentru a V-a oară, părintele patriei după ce a învins armata dacilor şi a sarmaţilor...”. Tot în această parte superioară a monumentului mai identificăm o friză unde sunt redate lăncii, suliţe, săbii curbate, arcuri cu săgeţi. Statuia trofeului este formată din cinci tamburi suprapuşi până la o înălţime de 4 metri, la care se adaugă trofeul însuşi care este şi el înalt de 5 metri. Opulenţa şi masivitatea sunt elemente care au fost dorite de către constructor, elemente definitorii pentru autoritatea imperială romană. Personajul trofeului este îmbrăcat cu un costum şi armat cu echipament militar roman. De o parte şi de alta a sa sunt platoşe (iniţial existau şi lănci) pe care este imprimat chipul Meduzei. În partea inferioară a statuii sunt prezenţi trei captivi, dintre care două femei (în poziţie şezândă) şi un bărbat în picioare, cu mâinile legate la spate. Întregul grup statuar simbolizează supunerea populaţiei autohtone în urma bătăliilor duse în provincia Moesia Inferior, acesta fiind şi subiectul evenimentului comemorat prin ridicarea monumentului triumfal.
Pe acelaşi platou, la doar câteva sute de metri de monument (250 m vest-nord-vest), se află altarul funerar dedicat celor aproximativ 3.800 de soldaţi romani căzuţi pe câmpul de luptă. La aproximativ 100 metri de monument a fost reperată o movilă de pământ în interiorul căreia săpăturile arheologice de specialitate au relevat prezenţa unor infrastructuri de piatră şi lemn care ar fi aparţinut unui mausoleu.

Ultima componentă a complexului este reprezentat de Muzeul Adamclisi. Concepută ca un lapidarium, clădirea extrem de spaţioasă a muzeului cuprinde numeroase vestigii arheologice descoperite în cetatea Tropaeum Traiani, la monument (piesele originale) şi în vecinătatea  imediată sau mai îndepărtată. În principal, exponatele sunt constituite din colecţiile ceramice, piese de arhitectură, podoabe şi accesorii vestimentare etc. În realizarea tematicii muzeale s-a urmărit atestarea arheologică a vechimii locuirii populaţiei autohtone în acest spaţiu sud-dobrogean, a romanizării şi a continuităţii populaţiei respective.

.

Situatia actuala

Complexul muzeal de la Adamclisi reprezintă unul dintre cele mai vizitate obiective turistice şi culturale din Dobrogea. Deosebita importanţă istorică a cetăţii şi Monumentului Triumfal Tropaeum Traiani necesită o mai bună punere în valoare, la standarde europene. În cetate este nevoie, în primul rând, de continuarea restaurării incintei (ultima restaurare fiind făcută în urmă cu aproape 40 de ani, în anul 1977) şi de restaurarea unor monumente din cetate (străzi, clădiri).

Clădirea muzeului necesită ample reparaţii, precum şi înlocuirea instalaţiei electrice. Întreaga expoziţie trebuie reorganizată prin schimbarea vitrinelor, a modului de iluminare şi prezentare, pentru a deveni astfel mult mai atractivă atât pentru turiştii români, cât şi pentru cei străini.