Monumente

Cetatea Ulmetum

Cetatea Ulmetum

Istoric

Dispusă în marginea de nord-vest a localităţii Pantelimonu de Sus, cetatea a fost construită la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, probabil sub Teodosius cel Mare. Ea cuprinde între zidurile sale numeroase clădiri cu un număr variat de încăperi, aşa cum sunt cazărmile militare, o basilică şi, probabil, un comandament militar. Cu unele sincope, a dăinuit până la sfârşitul secolului al VI-lea şi începutul secolului al VII-lea, la finalul epocii romano-bizantine. Este o fortificaţie integrată la categoria mică sau medie, care a devenit treptat o aşezare fortificată şi care, în secolul al V-lea p.Chr., a fost atacată şi aproape distrusă de valuri hunice succesive. Printre unităţile militare cantonate de-a lungul timpului, pot fi amintiţi Cuneus equitum scutariorum şi Paedatura lanciarium iuniorum.

Planul aşezării are forma unui triunghi dreptunghic, cu ipotenuza curbată. Pe colţuri fortificaţia este prevăzută cu trei turnuri rotunde. De asemenea, are două porţi flancate de câte două turnuri cu latura frontală semicirculară, în forma literei U. Pe latura de sud-est se află patru turnuri dreptunghiulare, la care se mai adaugă încă câte două turnuri de aceeaşi formă, câte unul pe cele două laturi ale cetăţii. După unele păreri, meşterii care au lucrat la ridicarea fortificaţiei ar fi provenit din spaţiul tracic, existând numeroase similitudini de plan cu alte centre din aceeaşi perioadă ridicate în Tracia.

Latura de nord-est a fostificaţiei este delimitată de două turnuri rotunde. În mijloc turnurile aveau câte un stâlp patrulater din piatră cu mortar pentru susţinerea etajării şi acoperişului.  Latura de nord-vest a incintei este aproape egală cu cea prezentată mai sus, cu care are un turn comun, iar la celălalt prezintă tot un turn circular. Pe această latură se află o poartă flancată de două turnuri. Se pare că poarta a fost blocată din antichitate, după cum ne dau de înţeles blocurile zidite în deschiderea porţii. Tot pe această latură se află turnul cel mare, patrulater, care în interior este prevăzut cu doi stâlpi de susţinere, realizaţi în tehnica opus mixtum.

Latura de sud-est a fortificaţiei este prevăzută cu o poartă flancată de două turnuri în formă de U, ce par a fi funcţionat întreaga perioadă de existenţă. Pe această latură se aflau patru turnuri dreptunghiulare, de mărimi diferite. De asemenea, au mai fost descoperite şi două intrări/ieşiri de mici dimensiuni pe care le putem considera secrete (de urgenţă).

Ultima fază de refacere a cetăţii (care pare să fi fost limitată doar la anumite sectoare) pare a fi realizată în prima jumătate a secolului al VI-lea când, din nevoi presante, au fost refolosite toate pietrele de mormânt disponibile, fragmentele de piatră fasonată din vechile edificii monumentale, toate inscripţiile laice anterioare etc. Atacurile avaro-slave de la sfârşitul secolului al VI-lea distrug orice formă de continuitate a activităţii de tip cvasiurban în fortificaţie, ultimele elemente prezente pe plan local dispărând efectiv în debutul secolului următor. Abia peste aproape trei secole zona pare a fi din nou populată, pe întreaga perioadă cuprinsă între secolele IX-XI.

.

Situatia actuala

Cercetarea arheologică sistematică în cetate continuă an de an. Importantele descoperiri făcute de echipa de arheologi la Ulmetum îndreptăţesc o mai bună punere în valoare şi popularizare a sitului.  În vederea realizării acestui obiectiv sunt necesare curăţarea, restaurarea şi înălţarea incintei cetăţii şi restaurarea monumentelor din interior. De asemenea, pentru a face cetatea Ulmetum mai atractivă din punct de vedere turistic, odată cu includerea sa în circuitul de vizitare, se doreşte amenajarea unui muzeu de sit arheologic