Monumente

Cetatea Albesti

Cetatea Albesti

Istoric

Aşezarea fortificată de la Albeşti – „La cetate” se află la 2 km SV de comuna Albeşti. Este inclusă în Repertoriul Arheologic Naţional, cod. RAN 60954.01, categoria locuire civilă, tip aşezare, cronologie – epoca elenistică (sec. IV-II a.Chr.). Este monument istoric de importanţă naţională (clasa A), înscris în Lista Monumentelor Istorice 2004.

Aşezarea fortificată de la Albeşti face parte din chora coloniei doriene Callatis. Fortificaţia corespunde deopotrivă tradiţiei cetăţilor doriene de fortificare a teritoriilor lor şi tacticii greceşti de apărare. Se plasează pe limita vestică a teritoriului callatian şi pe linia rutieră ce lega SE Dobrogei de Dunăre. Se încadrează în categoria fortificaţiilor cu caracter permanent, desemnate prin termenul de phrouria. Relaţiile cu mediul colonial şi prezenţa mărfurilor greceşti nu exclud şi calitatea de emporion în accepţia curentă de „piaţă de comerţ” sau „emporion” local. Ca formă repetă planul fermelor rurale cunoscute sub numele de pyrgoi de unde şi funcţia dublă de apărare şi exploatare agricolă a zonei. Apropierea faţă de Callatis, dar mai ales maniera de construcţie a incintelor, caracterul quasiurban al aşezării, preponderenţa materialelor greceşti susţin ideea unei creaţii callatiene. Celelalte elemente – getice şi eventual scitice -, identificate prin obiecte de inventar şi forme de manifestări spirituale proprii, dau măsura caracterului greco-indigen al aşezării.

Perioada de locuire a sitului se plasează între secolele IV-III a.Chr. Prezenţa primelor produse greceşti la Albeşti şi ridicarea spre mijlocul sec.  IV a.Chr. a primei incinte coincide cu acţiunea generală de organizare a teritoriului şi cu perioada de dezvoltare economică a Callatidei. La data conflictului scito-macedonean din 339 a.Chr. prima fortificaţie de la Albeşti funcţiona deja. Evenimentul care a urmat – revolta oraşelor vest-pontice împotriva lui Lysimach în 313 şi asediile repetate ale Callatidei – , trebuie să fi implicat şi pe locuitorii aşezării de la Albeşti. Fortul din etapa a II-a, cu vizibile valenţe de ordin strategic, pare să se înscrie în acţiunea regilor macedoneni pentru controlul teritoriului şi al principalului drum spre Callatis şi al oraşelor din Sud.

Niciun eveniment politic nu ne este cunoscut între moartea lui Lysimach (281 a.Chr.) şi „războiul Tomisului”, de la mijlocul sec. III a.Chr. Cetatea Callatis, refăcută, accede la o poziţie economică dominantă; şi în teritoriu se creează o stare de autonomie şi prosperitate economică, reflectată în schimburi comerciale intense. Criza care a urmat înfrângerii Callatidei în acest război pare să afecteze numai oraşul, nu şi teritoriul său. În secolul III a.Chr. aşezarea de la Albeşti cunoaşte o dezvoltare economică (şi probabil şi demografică) ce îi permite să-şi lărgească aria locuibilă. Majoritatea materialelor arheologice de aici se datează în sec. III a.Chr., mai ales în a doua sa jumătate. Spre sfârşitul sec. III a.Chr. (ultimul deceniu) se constată însă o încetare bruscă a produselor de import. De altfel, sfârşitul sec. III a.Chr. reprezintă momentul încetării existenţei şi a altor aşezări din Dobrogea. Perioada este marcată de raidurile bastarnilor, dar şi de prezenţa sciţilor (ultimii atestaţi de izvoare literare şi arheologice). Este posibil ca tocmai constituirea în zonă a unor „regate” scitice să fi reprezentat un motiv de încetare a funcţionării aşezării fortificate de la Albeşti.

Deocamdată pentru aşezarea fortificată de la Albeşti limitele temporale la care ne oprim sunt mijlocul sec. IV a.Chr. şi sfârşitul sec. III a.Chr.

La Vest şi Sud de cetate se constată o locuire doar pasageră în secolele I-IV p.Chr.

.

Situatia actuala

Campaniile arheologice desfășurate anual, începând din 1974, se finalizează de obicei cu activități de conservare primară, deoarece stabilitatea zidurilor legate cu pământ este una precară. Totuși, ar fi necesar un plan general și uniform de restaurarea a zidurilor cetății în vederea includerii sale în circuitul de vizitare, deoarece vechile intervenții pentru conservarea monumentelor au început deja să cedeze. În acelaşi timp, nu există infrastructura necesară pentru introducerea cetății într-un circuit de vizitare, singurul drum de acces fiind unul de pământ, foarte accidentat și aproape impracticabil. Deși cercetarea sitului și a împrejurimilor sale, deosebit de bogate din punct de vedere arheologic, durează de peste 40 de ani, muzeul nu a beneficiat de resursele necesare pentru a fonda o bază arheologică în apropiedea sitului de la Albești. Din acest motiv, mulți studenți doritori de a participa la campaniile de săpături au fost privați de îndeplinirea acestui deziderat. Imposibilitatea de a suporta cheltuielile pentru cazarea a mai mult de 3 persoane, la gazde din sat, a limitat echipa de cercetători la un număr mult prea mic, comparativ cu importanța sitului. De asemenea, numărul semnificativ de vestigii scoase la lumină an de an impune crearea, în cadrul unei viitoare baze arheologice, a unui depozit de conservare primară a acestora.