Despre Fundatie

About Us

Fundaţia Pontul Euxin

Fundaţia Pontul Euxin este o organizaţie non-guvernamentală apărută ca o convergenţă de idei şi acţiuni a unui grup de oameni (28 de membri fondatori), ce activează în diferite domenii  (cultură, administraţie, justiţie, sanatate, mediu privat de afaceri). Punctul comun al membrilor fondatori îl reprezintă dorinţa de a acţiona în sensul limitării şi stopării distrugerilor de bunuri şi monumente culturale atat de pe teritoriul vechiului Tomis (Constanţa de astăzi) , dar şi din întreg spaţiul dobrogean.

Organele de conducere, administrare şi control ale Fundaţiei sunt Consiliul director ( format din 3 membri ) şi Cenzorul. În prezent preşedintele Consiliul director, ales prin vot pe o perioadă de doi ani, este doamna dr. Delia Roxana Cornea.

Fundaţia îşi propune realizarea scopului prin următoarele obiective specifice:

  • promovarea acţiunilor de protejare, conservare şi restaurare a moştenirii culturale;
  • promovarea manifestării culturale ca sursă de învăţare şi inspiraţie la nivel socio-educaţional şi economic;
  • promovarea diversităţii culturale;
  • evidenţierea diversităţii culturale şi dezvoltarea unor noi forme de exprimare culturală;
  • cultivarea dialogului intercultural şi a experienţei comune între culturi;
  • promovarea dialogului cultural şi a cunoştinţelor comune privind cultura şi istoria între comunităţi şi regiuni.
  • recunoaşterea explicită a culturii ca vector al integrării sociale şi al dezvoltării socio-economice;
  • diseminarea expertizei şi promovarea bunelor practici privind conservarea şi prezervarea patrimoniului cultural-istoric;
  • sprijin pentru acces la cultura pentru cât mai mulţi cetăţeni;
  • promovarea turismului cultural şi în special arheologic;
  • educarea publicului în spiritul respectului faţă de patrimoniul cultural naţional şi universal prin mijloace specifice.

Pentru a atinge aceste deziderate, Fundaţia Pontul Euxin îşi propune să realizeze campanii de conştientizare a importanţei patrimoniului cultural la nivel local, dar şi naţional; campanii publice sau private de strângere de fonduri pentru a se susţine financiar activităţile de restaurare, consolidare şi promovare a diferitelor obiective istorice şi culturale din Dobrogea; organizarea şi desfăşurarea activităţilor ştiinţifice, educative, publicitare şi editoriale şi organizarea şi/sau sprijinirea simpozioanelor, a conferinţelor naţionale şi internaţionale, în vederea elaborării de tematici de studiu cu aplicabilitate intelectuală;
         
          Unul din punctele esenţiale ale programului cultural pe care Fundaţia Pontul Euxin şi l-a propus vizează elaborarea, susţinerea şi implementarea de proiecte de interes local, naţional sau internaţional (în mod individual sau în parteneriat cu instituţii publice sau private), proiecte prin care să se realizeze reabilitarea monumentelor istorice şi arheologice din spaţiul dobrogean şi, în mod deosebit, din Constanţa – anticul Tomis.

          Pentru realizarea activităţilor amintite, Fundaţia va încerca să atragă finanţări din mediul public şi privat, precum şi fonduri europene pentru derularea de activităţi specifice de restaurare-conservare şi promovare a patrimoniului cultural local.

          Nu în ultimul rând Fundaţia Pontul Euxin va edita şi difuza broşuri, cărţi, reviste, pliante şi orice alt tip de material publicitar pe suport clasic sau digital, pentru mediatizarea şi promovarea scopului şi activităţilor mai sus amintite.

          Pornind sub deviza „Facta non Verba” („Fapte şi nu vorbe!”), Fundaţia Pontul Euxin lansează un apel tuturor persoanelor interesate să se alăture eforturilor iniţiate sub această deviză. Amânarea măsurilor de protecţie pentru viitor, când vom avea „mai mulţi bani” şi vom putea restaura ce se distruge astăzi, nu este decât o iluzie! Ceea ce nu păstrăm astăzi, ACUM, se poate pierde mâine pentru TOTDEAUNA.

 

 

Argument

 

Cuvântul “patrimoniu” provine din latinescul patrimonium, care însemna "moştenire paternă", definind mai apoi "bunurile familiei". Prin extensie, astăzi, căpătând noi şi noi înţelesuri, termenul "patrimoniu" se refera la moştenirea culturală lăsată de generaţiile care ne-au precedat şi pe care avem datoria de a o transmite intactă generaţiilor viitoare.

UNESCO defineşte la randul sau patrimoniul cultural ca fiind "moştenirea noastră din trecut, cu care trăim în prezent şi ceea ce lăsăm generaţiilor viitoare. Patrimoniul nostru cultural şi natural reprezinta surse de viaţă şi de inspiraţie de neînlocuit".

An de an, conceptul de patrimoniu se îmbogăţeşte cu noi sensuri şi noi domenii; dacă în 1921 Henri Bergson includea în noţiunea de patrimoniu cultural monumentele istorice, siturile arheologice şi operele de artă, în 1992 această noţiune a fost extinsă prin crearea unei liste a Memoriei Mondiale, care recenzează colecţii de documente de interes universal. Cinci ani mai târziu (1997), UNESCO a definit şi patrimoniul oral şi imaterial al umanităţii, în care sunt incluse tradiţiile care trebuie salvgardate, limbile şi culturile ameninţate, meşteşugurile artizanele etc. Toate acestea sunt, la un loc, expresia moştenirii culturale transmisă nouă de generaţiile anterioare, reprezintă expresia efortului comun depus de predecesorii noştrii, cu alte cuvinte, patrimoniul cultural reprezintă o parte însemnată a identităţii noastre actuale, fiind un element cheie pentru creşterea atractivităţii teritoriilor, pentru stabilirea unui echilibru economic şi pentru reallizarea unei identităţi şi coeziuni sociale.

In ceea ce priveste România , aceasta s-a raliat constant legislaţiei europene şi mondiale privind prezervarea patrimoniulul cultural mobil şi imobil. Astfel , primele iniţiative legislative in acest domeniu au fost adoptate în ţara noastră încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolulul al XX-lea - Legea pentru descoperirea monumentelor antice, 24 noiembrie 1892; Legea pentru conservarea şi restaurarea monumentelor istorice, 28 iulie 1919.

În prezent, legislaţia în domeniu cuprinde câteva acte normative de bază, dintre care amintim : Legea nr.182 din 25 octombrie 2000 (republicată), privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil; Legea nr. 422 din 18 iulie 2001 (republicată în 2006) privind protejarea monumentelor istorice; Legea nr. 311 din 8 iulie 2003 (republicată în 2006), privind muzeele şi colecţiile publice. Această legislaţie naţională a fost completată cu o serie de alte acte normative, prin care se urmăreşte protejarea monumentelor istorice şi culturale la nivelul întregii ţări.

Din păcate, insuficienţa fondurilor, precum şi o oarecare inerţie existentă încă în mediul cultural dar şi la nivelul autorităţilor locale şi centrale, au permis ca unele dintre aceste obiective de interes naţional, european sau chiar mondial, să sufere în ultimii 25 de ani, permanente şi dureroase deteriorări. 

Din aceasta perspectiva , inţelegerea importanţei patrimoniului cultural, văzut şi înţeles ca amprentă motrice a spiritului şi identităţii noastre etnice, a determinat apariţia în ultimii ani, la nivelul întregii ţării, a unor iniţiative culturale venite din spaţiul societăţii civile, în sensul implicării tot mai mari a comunităţilor locale în conservarea şi promovarea patrimoniului cultural. 

Unei astfel de iniţiative îi corespunde si Fundaţia  Pontul Euxin, care a luat fiinţă în luna ianuarie 2015 in Constanţa, şi care are ca scop promovarea moştenirii culturale pe teritoriul României, în beneficiul dezvoltării sustenabile, prin protejarea, conservarea şi valorificarea patrimoniului cultural naţional şi universal.